Gerul de dimineață

E anotimpul dragostei, a dragostei celei eterne
E timpul amintirilor din anii ce-au trecut,
Voalul s-angălbenit în vreme,
Dar mama mai frumoasă s-a făcut!

Gerul mai desenează pe o sticlă, o ramură,
Nu e de brad, Crăciunul deja este uitat, dar,
E-o ramură  de fag, de peste drum, dintr-un copac.
Gerul multe-a desenat.

Frigul de dimineață  își croiește drum la fiecare casă,
Unii încă dorm, alții stau deja la masă,
Doar cei din urmă-i urmăresc pasul voios de dimineață
Mereu grăbit cu voalul alb pe față.

Și ți-ar părea că ești într-o poveste, cu feți frumoși
Uitați pe la ferestre. De fapt sunt picii ce-o privesc afară,
Pe mama, ce hainele le spală, iar ochii ei sclipesc de-o-ntreagă viață
Văzând odraslele care privesc de la fereastră.

Cu voal pe cap trîndăvește de dimineață; I-a mamei!
Ce de devreme s-a trezit! Și-ar vrea și ei s-alerge pe afară,
Dar e ger și adineauri mama  s-a împotrivit,
Zâmbind!

E anotimpul dragostei, a dragostei celei eterne
E timpul amintirilor din anii ce-au trecut,
Zăpada ne găsește azi trecuți prin vreme,
pe mama o găsim hainele spălând.